Nimic nu îmi este mai drag pe lume ca momentele tihnite pe care pot să le împart „cu fetele”. Există ceva anume în discuțiile pe care le avem între noi, ceva intim, empatic, ce poate fi cu greu atins în relațiile de prietenie sau iubire cu bărbații.

Se vorbește foarte mult și se promovează – mai ales prin reviste sau unele showuri TV – rivalitatea între femei. Încă din povești aflăm că fetele sunt în competiție: mama vitregă și Albă-ca-Zăpada, surorile vitrege și Cenușăreașa, fata babei și fata moșneagului, fata din Sarea în bucate și surorile ei etc. Apoi creștem și asistăm la păruieli între „vedete” la TV care se jignesc și se ceartă constant promovând ideea femeii isterice, ilogice, capabile să-ți facă viața un iad. And God(dess) they do, chiar și pentru noi, femeile! De câte ori v-ați gândit că noi fetele suntem prezentate a fi în competiție pentru dragostea tatălui sau a prințului (mai nou a burlacului)? Și de câte ori v-ați simțit așa în relație cu prietenele sau surorile voastre? Iar la polul opus sunt reprezentările din filme cu „fetele sexy” care apar doar în grup în cluburi/plaje/licee/campusuri universitare care par a ști doar să chicotească și să vorbească cu voci subțiri și să „party hard” (sau să se bată cu pernele în pijămăluțe roz, a se citi maieuri și pantalonași scurți). Prin urmare, ori ne păruim între noi, ori ieșim să ne îmbătăm și să facem show pentru masculii din jur. Well, reprezentările astea sunt departe de ceea ce prieteniile între femei înseamnă.

Recunosc sunt foarte atașată de prezențele feminine din viața mea și nici cu cleștele nu mă poți separa emoțional de ele, prin urmare sunt dură cu asemenea reprezentări. Da, ieșim prin cluburi și ne putem distra. Da, ne urcăm în mașină și tragem o fugă până la mare. Da, ne  întâlnim serile să ne uităm la un film sau să rememorăm amintiri sau punem țara la cale. Da, mergem cu cortul pe la festivaluri de jazz și facem baie în pârâuri reci. Da, protestăm la -20 de grade C. Da, ne vedem la o bere și discutăm politică și facem planuri de acțiune. Dar facem asta pentru că vrem să fim noi cu noi, nu pentru a căuta atenție, nu pentru a fi agățate. Confortul pe care îl putem simți una în preajma alteia este greu de atins în altfel de relații și ar fi plăcut ca ele să nu mai fie stereotipate.

Pentru că modul în care noi fetele puntem fi acolo una pentru alta e unic. Cele mai vulnerabile momente din viața mea au avut loc în fața unor femei. Cu ele m-am îndoit, am plâns, m-am temut. Ne-am povestit gândurile și temerile și emoțiile. Ne-am bucurat și ne-am întristat, ne-am enervat, ne-am și înfuriat uneori. Relațiile între noi nu-s întotdeauna pastel, însă sunt cele mai frumoase și mai luminoase. Am eu o vorbă cu A., „te iubesc, dar nu te plac tot timpul”. Și așa e. Iubirea dintre noi, fetele, e statornică, prietenia există chiar dacă nu ne vedem toată ziua, chiar dacă nu vorbim – conform stereotipurilor – cu orele zi/lumină la telefon.

Am scris această postare pentru că am dat peste melodia asta veche și recunosc, m-am gândit cu drag la prieteniile și legăturile între fete care se formează și se cimentează în timp. Am atât de multe femei în jurul meu care îmi sunt alături, care m-au ținut sau pe care le-am ținut de mână la greu, încât nu pot decât să mă consider cea mai norocoasă ființă de pe pământ!

Show CommentsClose Comments

Leave a comment