Oul este un aliment care conţine toţi cei 8 aminoacizi esenţiali, precum şi proteine de calitate. Dacă stăm să ne gândim că dintr-un singur ou urmează să se dezvolte o fiinţă, putem oarecum cuprinde complexitatea conţinutului său şi importanţa aportului alimentar. Oul este recomandat în alimentaţia copiilor şi adolsecenţilor, pe care îi ajută să se dezvolte armonios, precum şi în alimentaţia adultului.
Oul conţine foarte multe proteine considerate etalon în evaluarea calităţii proteinelor. Acestea sunt mai bine metabolizate de către organism decât cele din carne, datorită bogăţiei în săruri minerale şi vitamine a oului, spre deosebire de carne.
Un alt avantaj al oului integrat în obiceiurile noastre alimentare îl reprezintă vitamina D prezentă în acesta. Vitamina D este necesară  fixării calciului în oase, de aceea întotdeauna aportul ridicat de calciu se va asocia cu administrarea de vitamina D. În realitate, organismul nostru produce singur această vitamină sub acţiunea razelor de soare.

Studii recente au arătat că o expunere de 10 centimetri pătraţi de piele la soare este suficientă pentru secreţia vitaminei D necesare. Această suprafaţă de piele acoperă aproximativ nasul unei persoane, de unde s-a tras concluzia că aportul crescut de vitamna D sau expunerea crescută la scoare cu scopuri terapeutice este complet inutilă. Însă, oul reprezentând o sursă naturală de vitamina D în cantităţi mici, este un element bine venit în echilibrul unei alimenataţii sănătoase.
Un singur ou furnizează 10% din necesarul zilnic de seleniu şi reprezintă o importantă sursă de vitaminele B6, B12 şi folaţi, prin care contribuie la menţinerea sănătăţii sistemului nervos. Seleniul are rol de antioxidant alături de vitamina E, astfel fiind protejate vasele sanguine. Totodeată, contribuie la menţinerea sintezei optime de spermă, evident tot datorită conţinutului său crescut de proteine de înaltă calitate.
Oul este şi colecistokinetic, ceea ce înseamnă că determină vezica biliară să se contracte şi ajută la eliberarea sărurilor biliare.
Însă, pe de altă parte, oul nu este un aliment recomandat în cadrul alimentaţiei celor cu valori crescute de colesterol. El se încadrează perfect într-o alimentaţie obişnuită, fără interdicţii sau indicaţii cu scop terapeutic, întrucât gălbenuşul conţine mult colesterol. De aceea, oul este relativ interzis în regimul de scădere a valorilor respective, cei cu valori crescute de colesterol sau trigliceride având permisiunea de a consuma maxim un ou pe săptămână.
Pe de altă parte, se spune prin popor că cei care au suferit de hepatită la un moment dat au interdicţie pentru consumul de ouă – filozofie populară total nefondată. În schimb, oul fiert tare proate provoca indigestie la persoanele cu probleme biliare.

O categorie aparte de ouă e reprezentată de cele de raţă sau de gâscă, unde adesea se poate găsi parazitul numit salmonella, motiv pentru care se păstrează indicaţia de a-l consuma fiert, nu crud. Pericolul creşte în cazul femeilor însărcinate, copiilor şi bătrânilor, când căldura de la fierbere are capacitatea de a omorî salmonella. Pe de altă parte, femeile gavide obişnuiesc să mânânce coajă crudă de ou, pisată, aceasta fiind o sursă naturală de calciu. Însă, în acest caz, se consumă numai coaja, nu şi conţinutul.
Oul este dintre toate alimentele cel mai bine echilibrat în proteine, el nu conţine glucide şi nici vitamina C.

Oul este recomandat a se consuma fiert în asociere cu legume bogate în vitamina C, deoarece oul conţine fier, a cărui absotbţie este înlesnită de prezenţa vitaminei C. Una din contraindicaţiile cu privire la ou este asocierea lui cu alte uleiuri sau lactate de tipul caşcavalului sau brânzeturilor, întrucât se consideră aportul necesar de proteine şi lipide mult depăşit.

Curiozităţi

  • Unul din secretele preparării oului este acela că cel fiert tare este mai greu digerabil, dar ţine mai bine de foame, iar cel mai uşor se digeră oul cu albuşul coagulat şi gălbenuşul cremos.
  • Gălbenuşul se poate consuma crud, în unele zone ale ţării fiind foarte popular „şodoul”, gălbenuşul crud frecat cu zahăr. Dar albuşul nu se consumă niciodată crud, căci conţine o avidină, o antivitamină B şi nu poate fi digerat de către organism.
  • Oul nu trebuie prăjit în ulei. Chiar dacă se doreşte prepararea de ochi sau paparadă, nu este necesar adaosul de ulei. Proteinele din ou se coagulează datorită căldurii, deci tigaia fără ulei va avea aceleaşi efecte şi va determina aproximativ acelaşi gust. La fel, ochiurile româneşti, făcute în apă caldă, cu sare sunt la fel de bune ca cele în ulei.
  • Culoarea galbenă a gălbenuşului este dată de concentraţia de caroten din hrana găinilor, iar coaja depinde de rasa acestora, fără legătură cu calităţile nutriţionale ale oului respectiv.
  • Pentru persoanele sănătoase sunt recomandate două – patru ouă pe săptămână, un ou însumând 80 de kcal (albuşul are 15kcal şi 0g grăsimi, iar gălbenuşul 75 kcal şi 6 g grăsimi)

1 ou furnizează:

  • 15% din necesarul zilnic de fier
  • 25% din necesarul zilnic de fosfor la copii
  • 17% din necesarul zilnic de fosfor la adulţi
  • 10-30% din necesarul zilnic de vitamine, majoritatea din gălbenuş
Show CommentsClose Comments

Leave a comment