Artiştii au proslăvit-o în versuri, proză , armonii muzicale sau culoare, au cizelat-o în marmură, piatră sau lemn, încercând să-i surprindă esenţa. Dar, deşi nu fiecărei mame i s-a dedicat o operă de artă, este sigur că fiecare mamă a fost fiinţa supremă pentru copilul ei.

Ceea ce a făcut mama sau nu a făcut, ce a gândit şi ce a simţit încă de la concepţia copilului, în timpul sarcinii sau naşterii are importanţă. Nimic nu este uitat, nimic nu este ignorat. Totul este întipărit, chiar dacă dincolo de linia conştientului, în substanţa fiinţei care se dezvoltă în şi prin mama sa.
Pentru viitoarea fiinţă contează dacă este dorită sau nu, dacă este iubită sau nu, dacă este resimţită ca o povară sau are de îndeplinit o datorie, daca mama o hrăneşte cu laptele ei şi se trezeşte nopţile să-i aline plânsul.
Mama este cea care construieşte o parte esenţială a fundaţiei pe care se sprijină întrega noastră viaţă. Este fundaţia încrederii în sine şi în ceilalţi, căci prin relaţia cu mama se construieşte ataşamentul, acel sentiment de siguranţă cu care putem pornim să cucerim lumea. Copilul mic are nevoie de o dragoste necondiţionată de la mama lui şi de sentimentul că este unic şi special pentru ea.
Fără această încredere primară, construită primordial în primul an de viaţă, siguranţa noastră emoţională are de suferit. Devenim adulţi şi nu înţelegem de ce relaţiile noastre sunt un dezastru. De ce nu putem avea încredere în partener, de ce ne e teamă de implicare, de ce sutem atraşi de persoane nepotrivite. Adeseori răspunsurile coboară până în primul an de viaţă şi ajung la relaţia mamă-bebeluş.
Mai apoi mama o învaţă pe fetiţa ei, prin felul în care este ea, cum să devină o femeie. Ea devine modelul ei de feminitate şi, în funcţie de relaţia de ataşament stabilită între ele, fetiţa îşi va dori să fie la fel ca mama ei sau dimpotrivă.
Pentru băieţel mama va deveni, în perioada faimoasă a Complexului Oedip (3-6) ani, femeia ideală, pe care va încearca să o cucerească şi să o păstreze numai pentru el. Felul în care amândoi părinţii se vor implica şi vor gestiona această situaţie va influenţa alegerile parteneriale ale băieţelului devenit bărbat. Altfel, aceste fantezii, lăsate libere vor împiedica băieţelul ajuns bărbat să se ataşeze cu adevărat de o altă femeie în viaţa lui, să-i acorde întâietate pentru că, nu-i aşa, nimeni nu-i ca mama!
Apoi, mama, prin felul în care-şi iubeşte copiii îi învaţă pe aceştia cum să iubească la rândul lor. Gesturile tandre, cuvintele de încurajare, grija ei, dăruirea faţă de copii se constituie într-o zestre relaţională pe care o transmite acestora ca pe un bun pentru toată viaţa.
Mama e primul educator, primul învăţător, primul psiholog, primul îndrumător spiritual şi primul prieten! E o misiune tulburătoare, provocatoare, inimitabilă, pentru care nu e nevoie de şcoli sau cursuri de calificare, ci de un rezervor emoţional plin pentru a dărui necondiţionat, de dorinţa de a creşte şi a învăţa şi de respect faţă de unicitatea şi sacralitatea fiinţei căreia i-a dat viaţă.

Show CommentsClose Comments

Leave a comment