De la începutul folosirii contraceptivelor orale combinate, acestea au fost acuzate de contribuţia la o mai mare frecvenţă a accidentelor tromb-embolice prin hipercoagulabilitate produsă de estrogenii exogeni. Folosirea contraceptivelor estro.progestative are un efect asupra echilibrului fluido-coagulant similar cu sarcina, unde există o hipercoagulabilitate a sângelui, contraceptivul provocând accelerarea agregării plachetare şi aderenţa lor la peretele vascular, concomitent cu o reducere a fibrinolizei. După o primă etapă în care aceste accidente tromb-embolice au fost puse pe seama doar a contraceptivului hormonal, s-a conturat şi o grupă de risc, mai ales că nu toate femeile care foloseau contraceptivul, făceau complicaţii tromb-embolice. În grupa de risc tromb-embolic există:

  • fumătoarele de peste 15 ţigări pe zi
  • sedentarele
  • supraponderalele şi obezele
  • femeile peste 50 de ani
  • femei cu antecedente cardiace sau vasculare
  • femei hipertensive
  • diabeticele
  • femeile cu antecedente familiale de diabet sau accidente cardiace, în special infarct la rude feminine tinere (sub 50 de ani)
  • femei cu nivelul colesterolului şi al lipidelor crescut sau cu dislipidemii

O dată cu apariţia şi folosirea pe scară largă a preparatelor micro-dozate care nu influenţează coagulabilitatea sângelui, importanţa evaluării riscului individual la fiecare caz creşte. Datele legate de influenţa tratamentului hormonal combinat asupra accidentelor cardio-vasculare încep să apară după 1970. DIverse contraceptive orale studiate de către forurile farmaceutice din ANglia, Suedia şi Danemarca arată o sporită frecvenţă a accidentelor tromb-embolice la femeile care foloseau preparate cu doze de 75 micrograme de estrogeni sau mai mari şi aduce după sine recomandarea de a se folosi preparate sub 50 micrograme de estrogeni. Accidentele tromb-embolice venoase sunt mai frecvente la femeile care folosesc contraceptive orale combinate decât la un lor martor care foloseşte contracepţie hormonală, la fel ca şi mortalitatea în special prin embolii pulmonare. Aceste accidente sunt favorizate de folosirea preparatelor care conţin mai mult de 50 micrograme de estrogeni, riscul scăzând o dată cu doza. De asemenea, trebuie să legămaccidentele tromb-embolice venoase li de situaţii care impun operaţii de urgenţă urmate de imobilizare la femeile care folosesc contracepţia orală. Infarctul miocardic este mai greu de interpretat, datele fiind contradictorii. Totodată, studiile arată că incidenţa trombozelor cerebrale este de 6 ori mai mare la femeile expuse la contraceptive orale decât la cele care nu folosesc, şi aici fiind foarte greu să delimităm aportul contraceptivului, comparativ cu factorii de risc neconturaţi evident. De asemenea, s-a demonstrat că aproape toate femeile care folosesc contracepţia orală prezintă o uşoară creştere a tensiunii arteriale, dar numai 2,5% o hipertensiune clinică. Însă, rar o femeie care ia contraceptive hormonale va deveni o hipertensivă cu probleme. Aceste studii arată doar importanţa urmăririi tensiunii arteriale în dispensarizarea tratamentului contraceptiv hormonal, creşterea valorii minimei peste 90, constant la o serie de măsurători succesive recomandă ori un preparat cu o doză mai mică de hormoni, ori renunţarea la contracepţia hormonală şi folosirea altei metode. Un risc deosebit pentru femeile care folosesc contracepţia hormonală este reprezentat de fumat în situaţia în care fumează peste 15 ţigări pe zi şi are 30 de ani şi peste. Acest factor este cu atât mai important cu cât în ţările dezvoltate fumatul este un obicei feminin în creştere. O femeie fără riscuri cardio-vasculare are puţine şanse să facă infarct, eventual peste 40 de ani. Sub 40 de ani, dacă foloseşte contracepţia hormonală, riscul de infarct este egal cu cel din cursul sarcinii, la fel şi cel de accidente vasculare, dar, el creşte evident dacă femeia este fumătoare. Din acest motiv, unii specialişti recomandă renunţarea la contracepţia orală combinată peste 40 de ani.

Show CommentsClose Comments

Leave a comment